Ca să știți ce vreți, trebuie să realizați de ce v ați „adunat” împreună într un teritoriu numit România.

Inca de la începuturile apariției lor, principala grijă a oamenilor a fost (ca și la toate animalele), găsirea hranei, apoi asigurarea unui adăpost (temporar, la început), și apoi înmulțirea (perpetuarea speciei).

Ce i a făcut pe oameni să „se așeze” ? Faptul că au găsit un areal care putea să le asigure supraviețuirea. Câtă vreme erau puțini și totul se găsea din abundență nu a fost nevoie de nici o regulă.

Când au devenit mai mulți și au început să se specializeze pe diverse domenii, evident că, cum nu toți puteau să stea pe cea mai „bună” bucățică de teren, unii, ce nu doreau neapărat să lucreze bucățica respectivă, s au mutat „mai încolo” să producă altceva care contribuia la o mai mare producție a bucății respective de teren, sau pur și simplu asigurau alte nevoi decât strict de hrana sau de supraviețuire.

Apoi, odată stabiliți într un areal, a fost nevoie de a îl și apară de alții în căutare de zone care le puteau asigura condițiile necesare supraviețuirii.

Astfel, timp de mii de ani a fost o luptă continuă pentru ca diverse populații să își găsească un teritoriu suficient de mare și productiv pentru a le asigura supraviețuirea până când, situația s a stabilizat, s a format chiar un „consiliu” al tuturor acestor populații prin care afirmau că sunt mulțumite cu limitele teritoriului lor la un moment dat.

Teoretic, toate „statele”, la ora asta, ar trebui să producă suficient pentru ca întreaga populație de pe acel teritoriu să supraviețuiască decent.

Practic, atunci când un teritoriu nu îți mai aigură supraviețuirea, migrezi. Asta s a întâmplat din totdeauna. Românii pleacă din țară, în marea lor majoritate, pentru că țara nu le poate asigura supraviețuirea.

Nu pleacă din cauza lipsei de „securitate”. Nu pleacă din cauza fricii de „teroriști” sau al unui pericol „extern”.

Deci, teritoriul României trebuie (și poate) să asigure : mâncare, apă, cazare pentru toți cetățenii săi.

In afara de asta, de necesitățile bazice, ulterior, ca urmare a progresului, acestor nevoi bazice li s au mai adăugat : energia, educația, sistemul sanitar.
Ce este peste asta, poate fi „economie de piață”, fiind îndeplinite condițiile de mai sus, poate începe concurența, dar și ea în măsura în care să nu afecteze sau pune în pericol cele enumerate mai sus.

Nu cred ca vre un fel de organizare „statală” poate asigura așa ceva fără a deveni o dictatură, cu excepția unei „democrații directe”. Dar asta nu înseamnă ca neaparat așa si va fi într o „democrație directă”.

Cum va fi, depinde de solidaritatea, empatia, toleranța, cetățenilor ce compun o populație. Dacă ei sunt o populație sau un „popor”.